Intrebarea aparent paradoxala, „In ce film joaca Al Pacino in Scarface?”, deschide poarta catre un raspuns simplu si o discutie complexa. Al Pacino joaca rolul lui Tony Montana in filmul Scarface (1983), insa tema merita explorata pentru a intelege contextul, influenta si datele concrete care au transformat acest titlu intr-un reper al cinematografiei de gen. In randurile urmatoare gasesti o analiza extinsa, cu cifre, cronologii si referinte la institutii din domeniu, actualizata pentru anul 2025.
Despre intrebarea in sine si raspunsul precis
Formularea „In ce film joaca Al Pacino in Scarface?” este un joc de cuvinte ce creeaza confuzie: Scarletface nu este un personaj sau un univers generic, ci chiar titlul filmului in care Al Pacino interpreteaza rolul principal. Asadar, raspunsul clar este: Al Pacino joaca rolul lui Tony Montana in filmul Scarface (1983), o productie Universal Pictures, regizata de Brian De Palma si scrisa de Oliver Stone. Pelicula, cu o durata de aproximativ 170 de minute, a avut premiera in Statele Unite in decembrie 1983 si a ramas, pana in 2025, una dintre cele mai cunoscute povesti cinematografice despre ascensiunea si prabusirea unui lord al drogurilor. Este esential de inteles ca intrebarea, desi pare sa ceara un titlu diferit, de fapt subliniaza identitatea filmului: Scarface este filmul in sine, iar Al Pacino este interpretul protagonistului.
Pentru a ancora raspunsul in date verificabile, mentionam ca filmul a fost distribuit de Universal Pictures si clasificat cu rating R de catre Motion Picture Association (MPA), reflectand continutul puternic de violenta, limbaj explicit si consum de droguri. In 2025, se implinesc 42 de ani de la premiera sa, iar Al Pacino are 85 de ani (nascut la 25 aprilie 1940), ceea ce confera o perspectiva istorica asupra longevitatii impactului cultural al acestei opere. Pelicula nu trebuie confundata cu varianta originala Scarface (1932) regizata de Howard Hawks, o sursa de inspiratie pe care versiunea din 1983 o reimagineaza in contextul migratiei cubaneze si al economiei ilegale a cocainei din Miami-ul anilor ‘80.
Dincolo de clarificarea titlului, merita subliniat ca rolul lui Tony Montana a devenit un punct de referinta in cariera lui Pacino, alaturi de Michael Corleone din The Godfather. In multe topuri si analize ale institutiilor cultural-cinematografice precum American Film Institute (AFI) sau British Film Institute (BFI), Scarface este citat frecvent pentru replica devenita proverbiala („Say hello to my little friend!”) si pentru felul in care reflecta ethosul epocii. In mod paradoxal, aria de confuzie creata de intrebare evidentiaza tocmai forta brandului „Scarface”: titlul filmului s-a contopit intr-atat cu iconografia interpretarii lui Pacino, incat cei doi termeni par uneori interschimbabili in conversatiile populare.
Contextul productiei si repere factuale
Scarface (1983) a aparut ca un proiect indraznet intr-o perioada de efervescenta a filmelor despre criminalitatea organizata. Brian De Palma a preluat schema narativa a clasicului din 1932 si a mutat accentul catre Miami, pe fondul valului Mariel si al pietei cocainei. Scenariul lui Oliver Stone, scris in urma unei documentari aprofundate asupra traficului de droguri si a coruptiei sistemice, a adus o textura specifica anilor ‘80, iar coloana sonora sintetizata de Giorgio Moroder a consolidat atmosfera neon-noir. Bugetul de productie a fost in jur de 25 de milioane de dolari, o suma considerabila pentru acea perioada, iar incasarile in SUA au depasit 45 de milioane de dolari, conform datelor agregate in industrie (Box Office Mojo/IMDb Pro). In 2025, echivalentul valoric al bugetului si incasarilor este semnificativ mai mare daca este raportat la inflatie, ceea ce confirma relevanta economica a filmului in epoca sa.
Rolul lui Al Pacino a fost sustinut de o distributie puternica, incluzand pe Michelle Pfeiffer (Elvira Hancock), Steven Bauer (Manny Ribera), Robert Loggia (Frank Lopez) si Mary Elizabeth Mastrantonio (Gina Montana). Filmarile au intampinat provocari logistice si de cenzura, intrucat violenta grafica si limbajul explicit au atras atentia Motion Picture Association. Exista relatari bine documentate despre discutiile aprinse privind ratingul initial, pelicula fiind supusa evaluarilor si apelurilor pentru a obtine clasificarea R in locul unei interdictii mai severe. Universal Pictures a sustinut proiectul, iar produsul final, cu o durata de circa 170 de minute, a fost considerat o versiune comerciala acceptabila in raport cu standardele vremii, pastrand totodata impactul narativ si estetic dorit de De Palma.
In 2025, perspectivele istorice asupra filmului includ contextualizarea sa ca o piesa de legatura intre filmul de gangester american clasic si estetica violenta, stilizata, a anilor ‘80. British Board of Film Classification (BBFC) continua sa il clasifice drept 18 in Regatul Unit, mentionand in ghidurile sale continutul intens. Pe partea americana, MPA mentine ratingul R. Punctual, filmul a generat discutii in presa despre numarul foarte ridicat de injuraturi (frequent mentionat ca depasind pragul de 200 de utilizari ale unui anumit termen vulgar), un aspect relevant pentru intelegerea deciziilor de clasificare.
Repere cronologice esentiale (orientativ):
- 1983: Lansare in cinematografele din SUA (distribuit de Universal Pictures), durata aprox. 170 minute, rating MPA: R.
- 1980–1983: Dezvoltarea scenariului de Oliver Stone si pregatirea regiei de Brian De Palma pe baza unei repozitionari contemporane a materialului din 1932.
- 1983–1984: Controverse asupra ratingului si receptarii critice; filmul trece de la o primire mixta la cresterea treptata a notorietatii in box office si pe video.
- 1990–2010: Ascensiunea la statut de cult, reeditari pe VHS, DVD, Blu-ray, cu cresterea bazei de fani in randurile culturii hip-hop si pop.
- 2019–2025: Disponibil in editii 4K UHD; prezenta recurenta pe platforme de streaming licentiate regional; mentinerea clasificarii stricte la MPA si BBFC.
Al Pacino ca Tony Montana: miza actoriei si constructia personajului
Interpretarea lui Al Pacino in rolul lui Tony Montana reprezinta o sinteza de tehnica actoriceasca riguroasa si carisma brutala. Pacino a abordat personajul ca pe o traiectorie tragica, un parvenit impins de traume, ambitie si lacomie, care transforma visul american intr-o epopee a autodevorarii. Accentul adoptat, limbajul corporal intens si privirea ce penduleaza intre vulnerabilitate si amenintare au devenit repere de studiu pentru actorie. In 2025, la 85 de ani, Pacino ramane sinonim cu doua mari arhetipuri din istoria cinemaului american: Michael Corleone si Tony Montana, ceea ce spune mult despre amplitudinea si consecventa carierei sale.
Un element cheie in rolul lui Tony Montana este modul in care Pacino gestioneaza trecerea de la statutul de refugiat marginal la magnatul drogului. In primele secvente, Montana este impulsiv, incordat, plin de resentimente si de energie bruta. Pe masura ce capata putere si bani, apare o noua tinta a interpretarii: alienarea. Pacino nu joaca doar violenta, ci si claustrarea, paranoia si narcisismul crescand al personajului. Aceasta curba dramatica e sustinuta de dialogurile lui Oliver Stone, de montajul ce accelereaza ritmul pe masura ce imperiul se dilata si de muzica electronica semnata Giorgio Moroder, care traduce in sunete febrilitatea epocii.
Contributia lui Pacino nu se reduce la individualismul starului; ea functioneaza in raport cu ansamblul. Relatia cu Manny (Steven Bauer) aduce dinamica fraternitatii corupte, chemata sa compenseze absenta unei etici stabile. Interactiunile cu Frank Lopez (Robert Loggia) sunt studii despre substitutia tatalui simbolic, in timp ce legatura cu Elvira (Michelle Pfeiffer) vorbeste despre o forma de romantism toxic, aspirational, din care lipseste tandretea. Punctul culminant al filmului, cu celebrul monolog si scena „la resedinta”, este articulat pe tensiunea maxima dintre dorinta de control si inevitabilul colaps.
Pentru institutiile de profil, precum American Film Institute (AFI), elemente din Scarface au devenit repere iconografice. Fara a intra in ierarhii fluctuante, e suficient sa notam ca replici si imagini din film au fost incluse pe liste tematice si in antologii academice si curatoriale. In plan academic, British Film Institute (BFI) si alte organizatii similare au gazduit deseori eseuri si programe curatoriale in care Scarface e analizat fie ca studiu de caz despre reprezentarea violentei si a capitalismului deviat, fie ca exemplu al estetismului de tip De Palma. In cele din urma, interpretarea lui Pacino functioneaza ca o lentila pentru a privi marile teme ale filmului: migrarea, marginalitatea, moralitatea si mitul autoconstructiei.
Impact cultural si repere certificate de institutii
Putine filme au impregnat cultura populara asa cum a facut-o Scarface. Dincolo de posterul iconic cu montajul alb-negru si figura lui Pacino, filmul a intrat in limbajul cotidian prin replici, gesturi si simboluri (muntii de pulbere alba, piscina cu statuie, vila baroca). Importanta sa a fost validata nu doar de public, ci si de institutii culturale si de reglementare: AFI a inclus replici din film in antologii tematice, BFI a sustinut analize si retrospectiv, iar MPA si BBFC au mentinut o clasificare stricta ce semnaleaza continutul matur. In 2025, la 42 de ani de la premiera, Scarface continua sa fie citat in videoclipuri muzicale, seriale TV si jocuri video, iar imaginea sa este frecvent reciclata in moda stradala si in arta urbana. Aceasta longevitate culturala e remarcabila si dovedeste ca, in pofida controversei initiale, filmul a castigat un loc stabil in canonul pop-global.
Unul dintre aspectele distinctive ale impactului sau este modul in care a modelat imaginile aspirational-distructive din cultura hip-hop a anilor ‘90 si 2000, unde Tony Montana devine un avatar al reusitei materiale fulgeratoare, dar si al consecintelor autodestructive ale lacomiei. Acest paradox moral a generat atat admiratie cat si critica, iar in mediile universitare filmul este folosit ca exemplu pentru a discuta etica reprezentarii, stereotipurile etnice si relativismul valoric din narațiunile despre ascensiunea sociala. BFI si alte institutii curatoriale europene au reunit frecvent Scarface in programe comparative cu Goodfellas, Casino sau City of God, pentru a sonda diferitele maniere in care cinematografia abordeaza violenta si economia ilicita.
Elemente-cheie ale influentei culturale (sinteza):
- Replici si imagini incluse de American Film Institute in liste tematice si antologii despre filme si citate memorabile.
- Clasificare permanenta ca titlu destinat adultilor (MPA: R; BBFC: 18), ceea ce accentueaza profilul sau de film matur.
- Referinte recurente in cultura hip-hop, moda stradala si arta urbana, inclusiv postere, tricouri, coperte si versuri.
- Ecouri in jocuri video si seriale TV, unde estetica Miami-ului anilor ‘80 si figura anti-eroului sunt replicate sau parodiate.
- Eseuri academice si programe curatoriale BFI si in cinematheci nationale, care discuta filmul ca studiu de caz despre violenta si capitalism.
Din perspectiva receptarii critice internationale, Scarface a trecut de la polemici la reabilitare canonica. Rotten Tomatoes si alte agregatoare de opinie noteaza, la nivelul ultimilor ani, o apreciere solida, in crestere fata de reactiile din 1983. In 2025, filmul continua sa fie discutat in conferinte, podcasturi si reviste de specialitate, iar surse de industrie (precum Box Office Mojo) pastreaza istoricul sau financiar relevant pentru comparatii intre epoci si genuri. Chiar daca nu a fost un campion de premii majore la lansare, Scarface a devenit o resursa pedagogica si un element constant al conversatiilor despre estetizarea violentei in cinema.
Date economice, cifre si receptare critica in 2025
Pe plan economic, Scarface ramane un caz de manual despre cum un film cu incasari decente la lansare poate deveni, prin longevitate culturala si exploatare pe mai multe formate, un activ durabil. Bugetul a fost in jur de 25 de milioane de dolari, iar incasarile interne au depasit 45 de milioane de dolari, cu totalul global raportat frecvent la peste 60 de milioane. In 2025, daca aplicam corectii aproximative de inflatie, discutam despre valori ajustate net superioare, depasind cu mult pragul de 100 de milioane de dolari in termeni reali. Cifrele brute nu surprind insa complet realitatea: veniturile din home video (VHS, DVD, Blu-ray, 4K UHD), licentierea pentru televiziune si streaming, plus exploatarea in merchandising si editii aniversare, compun un tablou economic mult mai robust pentru intreaga durata de viata a produsului.
Receptarea critica a cunoscut o traiectorie ascendenta. Daca in 1983 unele cronici criticau violenta si lungimea filmului, in timp discursul s-a nuantat. In 2025, agregatoarele indica in general un scor pozitiv (frevent mentionat ca peste pragul mediu de apreciere), iar in revistele academice filmul este analizat in cheie estetica, sociologica si politica. Institutii precum American Film Institute (AFI) pastreaza in memoria culturala replici si momente, in timp ce British Film Institute (BFI) a continuat sa programeze filmul in retrospective comparative despre cinema-ul criminalitatii. Academy of Motion Picture Arts and Sciences (AMPAS) ramane un etalon institutional cand discutam despre canonizarea marilor interpretari, iar Pacino in Scarface este adesea invocat in discursul critic si public, in ciuda faptului ca premiile majore s-au indreptat catre alte proiecte din cariera sa.
In 2025, un indicator simplu, dar concludent, este persistenta filmului in constiinta populara. La 42 de ani de la lansare, putine titluri reusesc sa ramana recognoscibile la nivel global printr-o singura captura vizuala sau o singura replica. Din punct de vedere pedagogic, Scarletface este folosit in cursuri despre istoria filmului, teorie narativa si studii culturale, ceea ce permite regenerarea publicului prin fiecare noua generatie de studenti. Din punct de vedere comercial, prezenta sa recurenta in pachete de streaming si in reeditari fizice 4K indica faptul ca proprietarul de drepturi (Universal Pictures) considera titlul viabil economic pe termen lung – o informatie indirecta, dar relevanta pentru orice analiza financiara pe ciclul de viata al unui film de catalog.
In fine, merita punctat ca, in 2025, Al Pacino are 85 de ani si ramane o figura centrala in istoria cinematografiei. Cand discutam despre statistici actuale, aceste repere demografice si cronologice – varsta actorului, anii scursi de la premiera, frecventa reaparitiilor in cataloagele de streaming – functioneaza ca indicatori ai vitalitatii culturale. Chiar daca un film din 1983 nu concureaza cu blockbusterele recente in box office curent, el poate domina in alte metrice: longevitate, citabilitate, randament pe termen lung prin licentiere si valoare simbolica.
Clarificarea confuziei: titlul filmului, personajul si limbajul comun
De ce apare intrebarea „In ce film joaca Al Pacino in Scarface?” in formularea publicului? Pentru ca limbajul comun, mai ales in mediile sociale, amesteca frecvent numele actorului cu personajul si titlul filmului. Oamenii spun adesea „Pacino in Scarface” ca un tot semantic: Pacino este sinonim cu Tony Montana, iar Tony Montana este sinonim cu filmul. Ca urmare, cand cineva vrea sa intrebe despre titlu, rol sau context, formula rezultata poate fi redundanta sau paradoxala. Esential este sa corectam aceasta ambiguitate: Scarface este titlul filmului, Tony Montana este personajul, iar Al Pacino este actorul. In practica, toate cele trei elemente se suprapun in imaginarul colectiv, conferind forta brandului Scarface.
Din punct de vedere academic, diferenta dintre actor, personaj si textul filmic trebuie mentinuta. Institutii precum BFI insista in cursurile si materialele lor pedagogice pe separarea acestor planuri pentru a evita confuzii in analiza. Insa in comunicarea cotidiana, brandul filmului devine „umbrela” sub care publicul grupeaza elementele. Din aceasta perspectiva, intrebarea care da titlul discutiei noastre reflecta un proces de metonimie culturala: numele filmului inlocuieste numele personajului si al actorului, si invers. Acest proces nu este unic; s-a intamplat si cu alte combinatii notabile (de exemplu, asocierea indestructibila dintre actorii din trilogia The Godfather si personajele lor).
Ghid simplu de delimitare (util in discutii):
- Titlul filmului: Scarface (1983), regizat de Brian De Palma, scris de Oliver Stone, distribuit de Universal Pictures.
- Personajul central: Tony Montana, un imigrant cubanez a carui ascensiune criminala defineste naratiunea filmului.
- Actorul: Al Pacino, a carui interpretare defineste reprezentarea lui Tony Montana in imaginarul colectiv.
- Clasificari oficiale: MPA (SUA) – rating R; BBFC (UK) – 18, reflectand continutul matur al filmului.
- Repere in 2025: 42 de ani de la premiera; Pacino are 85 de ani; filmul ramane disponibil in editii 4K si pe platforme licentiate regional.
Prin urmare, cand cineva intreaba „in ce film joaca Al Pacino in Scarface?”, raspunsul corect si concis este ca Scarface este chiar filmul in cauza – nu un univers exterior filmului. Intrebarea devine un prilej bun pentru a reaminti diferentele dintre planuri si pentru a discuta despre modul in care limbajul comun condenseaza realitati artistice complexe intr-o formula scurta si memorabila.
Ghid de vizionare in 2025: unde, cum si pentru cine
In 2025, vizionarea Scarface presupune atat o problematica de licente regionale, cat si o atentie la clasificari de varsta si preferinte de calitate tehnica. Filmul este detinut si distribuit in mod principal de Universal Pictures, iar disponibilitatea pe platforme de streaming variaza in functie de tara si de contractele in vigoare. De aceea, servicii agregatoare precum JustWatch pot fi utile pentru a identifica rapid unde este accesibil legal filmul in regiunea ta. In plan fizic, exista editii remasterizate in 4K UHD, Blu-ray si DVD, cu posibile materiale bonus (comentarii audio, documentare despre productie, interviuri istorice).
Din perspectiva institutionala, MPA in SUA mentine ratingul R pentru film, sugerand accesul pentru public adult, in timp ce BBFC in Regatul Unit il clasifica 18, ceea ce reflecta standardele britanice privind violenta si limbajul. In Germania, institutia FSK catalogheaza in mod traditional Scarface la 18, iar alte autoritati nationale (precum CNC in Franta, prin sistemul local de clasificare) tind sa il incadreze in segmentele superioare de varsta. Aceste clasificari sunt indicatori utili pentru parinti, educatori si pentru cei ce organizeaza proiectii publice in institutii culturale sau universitare.
Checklist util pentru vizionarea in 2025:
- Verifica licenta in tara ta: foloseste un agregator legal pentru a vedea pe ce platforma este disponibil titlul in prezent.
- Respecta clasificarea de varsta: MPA (R) si BBFC (18) semnaleaza continut intens; proiectiile in scoli cer avize speciale.
- Optiunea tehnica: daca ai echipament compatibil, editiile 4K UHD ofera o experienta vizuala superioara fata de vechile transferuri.
- Materiale bonus: cauta editii cu interviuri si comentarii care contextualizeaza deciziile creative si polemicile legate de rating.
- Context critic: pentru intelegere mai profunda, consulta eseuri BFI sau ghiduri academice care discuta reprezentarea violentei si etica narativa.
Dintr-o perspectiva a cifrelor actuale, 2025 marcheaza 42 de ani de circulatie pentru film, timp in care Scarface a trecut prin toate formatele majore de distributie domestica. Aceasta longevitate este in sine un indicator de performanta pe termen lung, diferit de box office-ul initial. De asemenea, pe masura ce pietele de streaming se fragmenteaza, licentierea pe ferestre si teritorii multiple devine o practica normata in industrie, iar MPA, in rapoartele sale anuale, discuta frecvent despre tendintele de consum si despre modul in care titlurile de catalog contribuie la retentia abonatilor. Pentru publicul general, concluzia practica este simpla: filmul este accesibil legal in 2025, dar platforma concreta trebuie verificata regional si temporal.
Estetica, teme si controversa: ce face din Scarface un reper
Scarface nu este doar un film violent; este, inainte de toate, o analiza baroca a tentatiei puterii si a costului moral al ambitiilor nelimitate. Regia lui De Palma foloseste split-diopter, unghiuri compuse si travlinguri care amplifica senzatia de neliniste si de destin in fata prabusirii. Cromatica saturata si seturile ostentative – vila cu scari monumentale, cluburile scaldate in neon, birourile devenite temple ale tranzactiei – contureaza o estetica a excesului. In centrul acestei estetici sta Tony Montana, interpretat de Al Pacino ca o forta a naturii, cu un magnetism ce iti retine privirea chiar si in momentele de abjectie morala.
Tematic, filmul opereaza cu tensiunea dintre mitul american al reusitei prin munca si realitatea alternativa a reusitei prin violenta si trafic. Oliver Stone scrie un personaj tocmai pentru a demonstra paradoxul: cand totul devine marfa, legaturile afective se subrezesc, iar paranoia si izolarea cresc odata cu conturile. Filmul poate fi citit si ca o alegorie despre migratie si marginalizare; Tony Montana pleaca dintr-o pozitie de vulnerabilitate si ajunge sa domine prin aceleasi instrumente care l-au oprimat – forta si frica. Aceasta lectura a fost fructificata de institutii academice si culturale, printre care BFI, care au analizat pelicula prin grila sociopolitica a anilor ‘80.
Repere tematice de urmarit la revizionare:
- Mitul reusitei versus realitatea criminala: cum se construieste si se dezintegreaza imperiul Montana.
- Estetica excesului: arhitectura, costume, lumina si modul in care simbolizeaza dorinta si decaderea.
- Paranoia si izolarea: evolutia psihologica a lui Tony si felul in care relatiile sale devin tranzactionale.
- Violenta ca limbaj al puterii: coregrafia scenelor cheie si impactul emotional calculat.
- Rolul muzicii lui Giorgio Moroder in a conferi filmului un puls recognoscibil, aproape hipnotic.
In planul controversei, clasificarea R a MPA si 18 a BBFC ramane justificata in 2025. Nu doar pentru ca filmul este violent si plin de limbaj explicit, ci si pentru ca reprezinta, fara eschive, lumea drogurilor si a crimei organizate. Discutiile de atunci despre cenzura si moralitate s-au rafinat intre timp in discutii despre reprezentare si responsabilitate artistica. Insa, dincolo de polemici, Scarface functioneaza ca o oglinda a unei epoci si ca un avertisment narativ despre cum succesul fara limite etice consuma si distruge. In aceasta cheie, rolul lui Al Pacino capata o dimensiune aproape shakespeariana: un rege al propriului imperiu, prabusit de propriile defecte tragice.
Merite, recunoastere si rolul institutiilor in legitimarea canonului
De-a lungul decadelor, recunoasterea Scarface a venit mai mult din longevitate si influenta decat dintr-o ploaie de trofee la momentul lansarii. Chiar daca nu a dominat premiile majore, filmul a beneficiat de nominalizari importante (inclusiv la Globurile de Aur), iar distributia sa a fost apreciata in retrospectiva. American Film Institute a contribuit la fixarea filmului in memoria culturala prin includerea replicilor si a momentelor in listele sale tematice, iar British Film Institute a oferit contextualizare critica prin programe si eseuri. Academy of Motion Picture Arts and Sciences, prin arhive, programe muzeale si discutii de istorie a filmului, a alimentat conversatia despre cariera lui Al Pacino, in care Scarface este un pivot major al imaginii sale de actor total.
In planul datelor, filmul a fost si ramane „vizibil” in statisticile industriei. Incasarile sale, relativ modeste fata de blockbusterele ulterioare, au fost insa sustinute de ciclurile de reeditare. Universal Pictures a valorificat titlul in formate succesive – un comportament tipic pentru IP-urile de catalog cu brand puternic. In 2025, piata 4K UHD continua sa creasca in segmentele de nisa cu apetit pentru calitate premium, iar Scarface figureaza recurent in recomandarile pentru colectii clasice. MPA, prin rapoarte publice despre tendintele de consum, noteaza in general faptul ca bibliotecile clasice joaca un rol crucial in retentia abonatilor platformelor si in diferentierea ofertelor editoriale, ceea ce sugereaza ca titluri ca Scarface raman piese strategice.
Din perspectiva receptarii publicului, filmul a devenit un „text” citat si recitat. Meme-urile, remixurile si aluziile intertextuale tin filmul in actualitate. Daca in 1983 critica era impartita, in 2025 ea este, in multe privinte, convergenta: chiar daca filmul poate fi criticat pentru estetizarea violentei, este simultan apreciat pentru rigoarea regiei, pentru interpretarea lui Pacino si pentru relevanta tematica. Aceasta dubla miscare – contestare si canonizare – nu este rara in istoria filmului, iar rolul institutiilor (AFI, BFI, AMPAS, MPA, BBFC) este de a oferi repere, arhive si standarde care sa faciliteze dialogul public si academic.
Astfel, raspunsul scurt la intrebarea initiala ramane limpede: Al Pacino joaca in filmul Scarface, in rolul lui Tony Montana. Raspunsul lung este povestea unei opere care a trecut dincolo de statutul de „film de succes” pentru a deveni un instrument de gandire despre putere, etica si mitologii contemporane. In cifre concrete sunt utile reperele: anul lansarii (1983), durata (circa 170 minute), bugetul (aprox. 25 milioane $), incasarile initiale (peste 45 milioane $ in SUA) si orizontul de 42 de ani pana in 2025. Insa dincolo de cifre, forta cinematografiei sta in memoria pe care o lasa, iar Scarface, prin Pacino, a lasat una greu de egalat.
