Leziunile apărute în timpul practicării unui sport sau a unei activități fizice pot afecta orice regiune a corpului și pot varia semnificativ în gravitate, de la simple întinderi musculare și contuzii la leziuni grave ale ligamentelor sau fracturi osoase. În majoritatea cazurilor, afectate sunt articulațiile membrelor, supuse în mod constant presiunii și mișcărilor repetate. O abordare proactivă în privința pregătirii fizice, monitorizarea atentă a semnelor de suprasolicitare și respectarea unor reguli de siguranță în timpul practicării sportului sunt necesare pentru a preveni accidentările sportive.
Traumatismele părților moi
Traumatismele părților moi se referă la leziunile care afectează țesuturile moi ale corpului (țesuturi care nu sunt osificate) cum ar fi mușchii, ligamentele, tendoanele și pielea. Traumatismele părților moi pot include diferite tipuri de leziuni, cum ar fi:
– contuzii (lovituri care cauzează vânătăi și vătămări la nivelul mușchilor și țesuturilor subcutanate);
– plăgi (apar după secționarea sau perforarea pielii);
– crampele musculare (apar în general în urma efortului fizic intens);
– tendinita (reprezintă inflamația unui tendon – apare din cauza suprasolicitării sau a deteriorării progresive);
– bursita (descrie inflamația unei burse – poate cauza durerea de umar, dacă implicată este bursa din regiunea umărului).
Traumatismele osoase
Traumatismele oaselor reprezintă leziuni ale țesutului osos, apărute în urma unor accidente sau căderi, care pot surveni inclusiv în timpul sportului, în special a celor ce presupun contact. Apofizita (inflamația suprafeței proeminențelor osoase pe care se inseră un mușchi sau un grup muscular), împreună cu fracturile de stres constituie cele mai comune forme de traumatisme osoase. Umarul dislocat, o problemă comună în rândul sportivilor, deși implică structurile articulare, poate să apară în mod concomitent cu o fractură sau leziune osoasă.
Cele mai citite articole
Utilizarea echipamentelor de protecție adecvate în activitățile sportive poate minimiza riscul de traumatisme osoase, deoarece echipamentul de protecție reduce impactul unei accidentări potențiale asupra osului. În plus, prevenția traumatismelor osoase presupune respectarea încălzirii înainte de activitate fizică și întărirea oaselor și a musculaturii.
Traumatismele articulare
Traumatismele articulare sunt leziuni care afectează articulațiile, zonele în care două sau mai multe oase se întâlnesc și interacționează. Exemple comune de traumatisme articulare includ:
– entorsele (leziuni ale ligamentelor care leagă oasele într-o articulație);
– luxații (presupune dislocarea sau separarea suprafețelor articulare normale);
– leziuni de menisc (pot să apară din cauza mișcărilor bruște ale genunchiului);
– fracturile care afectează suprafața articulației;
– tendonite (inflamația tendoanelor care leagă mușchii de oase în jurul articulațiilor).
Prevenirea traumatismelor articulare poate implica adoptarea și respectarea unor tehnici corecte de mișcare, întărirea mușchilor și ligamentelor, menținerea unui nivel adecvat de activitate fizică și utilizarea echipamentelor de protecție în timpul practicării unor activități cu risc crescut de accidentare. Tratamentul depinde de tipul și gravitatea leziunii, iar consultarea unui medic ortoped este necesară pentru gestionarea corespunzătoare a traumatismelor articulare.
